Știi și tu că sunt zile în care nu merge. Pur și simplu nu merge. Ai lucra, dar nu te poți focusa, ai citi o carte seara, dar e mai ușor să butonezi telecomanda de la TV, visezi să duci la bun sfârșit acea idee care îți gâdilă egoul, însă găsești repede altceva de făcut prin birou: brusc ai emailuri de verificat, să dai două like-uri pe facebook/instagram, vorbești cu cumătru’ pe Viber/WhatsApp sau pur și legi un capăt de vorbă cu colegul despre cât de proaste-s drumurile. În cel mai rău caz mergi seara într-un sondaj inopinat la vecin: Oare ce crede el despre ultimul vin lansat. Iar motivația ta rămâne țintuită de acest plan: Mai încerc o dată mâine.
Colac peste pupăză – mâine e copia lui azi.
Mi s-a întâmplat de câteva ori să cad în aceste găuri negre. După câteva zile, gradul de insatisfacție atingea cote maxime. Față de mine. Într-un moment de introspecție am înțeles că nu pot să mă motivez. Nici măcar nu știam cum.
Gândul care mă teroriza cel mai mult (și încă mai continuă să mi-o ia pe dinainte) este următorul: Eu știu că există zile în care sunt o forță a naturii, am imunitate la orice, am energie pentru mine și încă pentru 100. „Unde sunt ele, unde este acea butelie cu energie, care este secretul motivației?”, mă tot întrebam. În lipsa unei soluții, mi-am pus o foaie în buzunar și am început să-mi fac notițe ori de câte ori ceva mă face să prind aripi. La câteva luni distanță, rezultatul e o mixtură între odihnă constantă, autoevaluare, scopuri și declanșatoare de motivație. Vedeți mai jos ce mi-a ieșit. Dar să știți că mai lucrez încă la această listă.
Run, Forrest, run!
De fiecare dată când mă simt blocat între gânduri și acțiuni, caut un refugiu (nu, nu în pahar!). A evada din oraș sau din țară ori de câte ori mi se termină benzina nu-mi permit. Și atunci cea mai bună soluție este sportul. După el îmi simt mintea mai limpede, mai relaxată, sunt mai focusat pe ce vreau și pe cum îmi ating obiectivele. Nu vorbesc de sportul de performanță, ci de exerciții care pun sângele în mișcare: alergat și mișcări pentru abdomen și pectorali. Am rămas uimit să aflu recent că sportul este și cel mai bun antidepresiv. Cel mai dificil în toată povestea asta este să ajung până la ușă. Ușa sălii de sport.
Rule nr.1: Când totul se dărâmă-n jur – fă sport. Degajează energia negativă și lasă aerul să bată puțin și printre urechi.
Mijlocul de aur pentru somn
Sunt momente în care îmi spun următoarele: „Duminica viitoare dorm până la 12.00”. Se aliniază planetele și vine acea râvnită duminică, dorm până soarele împarte cerul în două și na-ți-o bună: Nu mă simt mai bine. Și nici mai odihnit. Coșmar… Atât am așteptat-o și ea își face de cap în felul ăsta. M-am uitat peste literatura de specialitate și am aflat că organismul nu are nevoie de mai multe ore de somn. El are nevoie de un număr constant de ore dormite în fiecare noapte. Dacă cineva simte nevoia să doarmă mai mult, poate face o excepție în weekend: + 1-1,5. Dar nu mai mult. Asta resetează bateriile și compensează orele nedormite din săptămâna tocmai încheiată.
Rule nr.2: Ia doza de odihnă egală în fiecare noapte. Organismul nu iubește oscilații mari.
Hârtia și raportul din fiecare zi
Am o satisfacție de fiecare dată când las ceva în urmă. Dar pentru ca să am acest sentiment în fiecare zi, trebuie să-mi planific astfel timpul și taskurile încât să pot bifa în fiecare zi: Realizat! Pot fi detalii, lucruri care nu-mi schimbă radical viața, dar trebuie să am ce-mi raporta în fiecare zi. Pentru ca să pot bifa, trebuie să-mi setez obiectivele cu o seară înainte.
Rule nr. 3: Îmi notez lista de făcut pentru următoarea zi în fiecare seară. Când ajung la birou știu cu ce încep, ce am de făcut și cât trebuie să reușesc azi. Nu am timp să caut distracții, iar la sfârșitul zilei am sentimentul împlinirii
Hrană pentru motivație: Cele 60 minute din a 7-a zi
În cărțile despre dezvoltare personală se vorbește despre meditație – să fii tu cu tine cel puțin 10 minute în fiecare zi, cel puțin 30-60 minute în weekend. Eu am transformat această regulă într-o formă de a mă evalua – în fiecare săptămână: Ce mi-am planificat, ce am realizat, ce trebuie să fac pentru a ajunge acolo unde mi-am propus. Toată această retrospectivă îmi pune în brațe un val de motivație important pentru următoarea săptămână. De ce este acest punct diferit de cel precedent? Pentru că se referă la obiectivele mele pe termen mediu și lung, care necesită timp pentru analiză/meditație/ plan de realizare. Punctul 3 se referă la sarcini zilnice.
Rule nr. 4: Îmi evaluez acțiunile pentru obiectivele pe termen mediu și lung în fiecare săptămână. De fiecare dată stabilesc noi pași pe care trebuie să-i fac că să-mi ating scopul. Acest lucru este important pentru că am spre ce să-mi îndrept atenția, focusul și energia.
Atacul ideilor
Din clasa 1 până într-a 5-a cred că am devorat jumătate din literatura pentru copii disponibilă pe rafturile din biblioteca sătească. Apoi mi-a pierit cheful. Nu mai era interesant. Nici Gargantua și Pantagruel nu mai puteau anima foamea mea. Vraja a repus stăpânire pe mine după 20 de ani, când am descoperit cărțile de dezvoltare personală. Unele îmi furau luni, altele le înfulecam în 2-3 zile. M-am prins la ideea că citesc și devorez cărțile în care găsesc idei și le pot vizualiza imediat în propria viață, idei care le pot transforma în metode, care să mă ajute la atingerea obiectivelor mele.
Am fost uluit că, dintr-o dispoziție de dă-mi o pace și-ți dau două, pot ajunge la o forță energică greu explicabilă – un uragan al ideilor, care vine la pachet cu motivație și nu mă lasă până nu încep – execut – termin. Rezultatul contează mai puțin. Însăși apariția acestei forțe mi se pare fenomenală – îți declanșează rezervorul cu adrenalină pe care nici nu știai că îl ai. Rămâne doar să canalizezi energia în direcția potrivită. Hmm… interesantă natura umană. Păcat că nu știm întodeauna cum să o valorificăm.
Rule nr. 5: Caut cărțile care mă inspiră. Scap repede de cele care mă țin prizonier săptămâni sau chiar luni într-o lume în care nu mă regăsesc. Practic arta non-finalizării.
Oamenii WOW!
Cu toții avem prieteni, amici, organizăm întâlniri, discuții, etc. După unele rendezvous-uri îmi pulsează sângele în tâmple. Simt că este ea – inspirația. Una din notițele pe care mi le-am făcut m-a dus la ideea că întâlnirile și ieșitul la cafea cu prieteni/oameni interesanți este una din formele de interacțiune care mă inspiră mult. Este ca și cum ai pătrunde în lumea altui om și ai lua ceva frumos din ce are de oferit. Atenție! Funcționează în formatul „Dai => primești!”. Asta înseamnă că și tu trebuie să fii interesant. Întâi pentru tine, apoi pentru cei din jur. De ce? Pentru ca universurile voastre să se placă unul pe altul.
Rule nr. 6: Înconjoară-te cu oameni interesanți. În multe cărți de dezvoltare personală vei găsi următoarea fraza: Tu ești media a 5 persoane cu care interacționezi cel mai des în viața ta. S-ar putea să fie adevărat 🙂
Călătoriile și vacanțele
Nu are rost să descriu mult partea asta. Fiecare vacanță/călătorie este o emoție aparte, o amintire bine depozitată, cunoștințe și experiență, comparații, concluzii, teorii despre viață, un ritm nou, doza de inspirație și motivație pentru ca să începi următorul tău proiect mare, etc.
Rule nr. 7: Am băgat bine în cap asta: Călătorește cât mai mult atâta timp cât ești tânăr. Apoi urmează obligații și responsabilități care te fac mai puțin flexibil.
The Hangout
Nu sunt adeptul consumului de alcool. Dar există momente în care câteva pahare de vin, o companie bună și un strop de muzică sunt exact acel puțin de care am nevoie pentru ca distracția din seara precedentă să fie direct proporțională cu doza de inspirație și motivare pe care o am a doua zi. Singura explicație pe care o am până acum este următoarea – creierul se relaxează și se disociază de energia negativă. Iar ceea ce urmează – e demn de admirație – curba inspirației urcă în SUS 🙂 (să nu îndrăznești să te gândești la altceva:)
Rule nr.8: Deconectează-te periodic. Petrecerile gălăgioase cu multă bună dispoziție sunt o formă de a sparge amorțeala din capul tău. (notă: La sigur formula asta nu funcționează pentru toți, deconectarea având o formă diferită pentru fiecare).
Vreau să te ajut
Acum câțiva ani, cu ocazia zilei mele de naștere, am decis că, toți banii care-i primesc de la invitați, îi voi dona unei familii care are nevoie de ajutor. Îmi este greu să descriu senzația pe care am încercat-o după ce am vizitat acea familie. A fost un amestec de copleșeală, compătimire, căldură, etc. Pe drum înapoi, însă, aveam o stare de satisfacție. Nu știu dacă am făcut afaceri bune, nu știu dacă fac blogul ăsta cum trebuie, nu știu dacă munca mea este apreciată, însă atunci știam un singur lucru: Acei copiii vor avea o zi mai dulce și provizii alimentare pentru încă 1-2 săptămâni. Am făcut ceva bun și am schimbat ceva în viața unor oameni. Nu peste 1 an, dar exact în acel moment.
Rule nr. 9: Învață-te să-i ajuți pe cei din jur, în special pe cei care au mai puțină șansă. Asta produce 2 rezultate instantaneu: schimbă viața celui pe care l-ai ajutat, te face și pe tine să te simți mai împlinit.
Galopul printre cărți
Primăvara asta am făcut o escapadă de 3 zile la București. La revenire, când m-am uitat pe extrasul de cont al cardului, nu-mi venea să cred – am cheltuit 2000 de lei (cca 100 Euro) doar pe cărți. Exact în acel moment mi-am spus: Nu e nicio tragedie dacă voi mânca doar terci la dejun dimineața vreo 2 săptămâni. Dar concluzia e alta: Am fost atât de inspirat de cărțile pe care le-am găsit, încât le-am cumpărat practic pe toate. Am înțeles că plimbatul printr-o bibliotecă bine amenajată, unde poți să-ți găsești un colț al tău, să sorbești o cafea este un moment de mare inspirație pentru mine.
Rule nr. 10: Fă escapade în biblioteci cu cărți bune. Biblioteci care îți dau o stare de bine, unde poți sta lejer 2-3 ore și unde printre pagini, poți răsfoi și mirosul de cafea. Lasă-ți răgaz să zăbovești câte 20 minute la o carte, analizează și vezi dacă ți se potrivește. O carte bine analizată înainte de cumpărare =>motivație și satisfacție mare la citire.
Încă mai continui să completez lista. De când am început să o scriu, merg pe la vecini mai puțin, nu mai petrec atât de mult timp pe facebook, stau mai puțin timp cu pagina de email deschisă, mă gândesc mai mult la mine. Dacă aș face altfel, m-aș simți vinovat. Aș suporta greu ideea că am mai pus încă un vis în așteptare.
Dar tu, cum te motivezi? Ce faci pentru ca să te menții inspirat? Chiar mi-ar plăcea să citesc și alte metode 😉