Vineri, la Chișinău a fost reținut reporterul site-ului deschide.md – Vadim Ungureanu. Pe lângă aceasta, poliția a desfășurat percheziții la sediul redacției. Istoria naște mai multe întrebări și ne face semn că Măria Sa, campania electorală, a început. Câteva gânduri la subiect:
Jurnalismul și comunitatea: Reacția pală a presei și declarația atentă a ONG de media denotă un singur lucru: comunitatea media nu îmbrățișează stilul și modul de a practica jurnalism în cazul unor știri publicate de site-ul deschide.md. Lipsa pe alocuri a probelor, materiale plasate sub pseudonime și cu surse neclare, campaniile de presă îndreptate doar împotriva unor partide/instituții nu se înscriu în bunele practici și nu sunt parte a Codului Deontologic al jurnalistului din Moldova. E un semn clar că redacția ar trebui să revadă principiile de care se conduce. Faptul că doar câțiva părelnici țipa, înjură, calomniază și se laudă unul pe altul pe rețelele sociale cimentează și mai mult această argumentare, dar și faptul că la mijloc se află, pe lângă interesul public, cel personal/de grup.
Acțiunea/Planul MAI: Reținerea unui reporter face parte din peisajul unei guvernări comuniste. Acțiunea este nedemnă pentru o putere care se pretinde a fi democratică. Faptul că mai multe lucruri în povestea asta sunt cusute cu ață albă naște o serie de întrebări. Până în momentul de față MAI nu a clarificat toate circumstanțele acestui caz. Ori, cazul reținerii unui reporter este o acțiune gravă, iar subiectul trebuie tratat cu maximă transparență, ceea ce nu s-a întâmplat. Lipsa informațiilor alimentează ideea precum că acțiunea MAI au fost de fapt o răzbunare în urma materialelor publicate de redacție în ultima perioadă. “În ce a constat șanjatul? Cine e polițistul care se teme de șantaj? Ce angajat din Moldova are acces la atât de multe baze de date ce conțin informații cu caracter personal?”, sunt doar câteva întrebări, răspunsul la care a rămas în cabinetele polițiștilor și anulează intențiile nobile ale IGP/MAI. Analizând materialele site-ului, publicate în ultimele luni, sunt tot mai aproape de ideea că dorința de reacție există din timp, însă nu a existat un motiv decent pentru asta. Momeala a fost plasată săptămânile trecute, atunci când în peisaj a apărut și Adrian Ursu. S-a găsit un pretext aproape bun, dar realizarea a fost una amatoricească. Este ca și cum ți-ai mai tăia o cracă de sub picioare (Oare a mai rămas vreo una?!).
UPDATE, duminică, 22 iunie: Ministrul de Interne, Dorin Recean, a postat duminică un mesaj pe facebook:
“Reținerea unei persoane care în multiple rînduri m-a criticat, este ultimul lucru pe care mi l-aș dori. Dacă și există vreun „cîștigător” din această situație, acesta NU este Dorin Recean”.
Ministrul lasă să se înțeleagă că reținerea nu ar fi fost coordonată cu el. De aici putem desprinde 2 idei:
1. Se știe că Dorin Recean nu se bucură de popularitate în sistemul polițieniesc. Nu este exclus că adversarii săi (inclusiv politici) să-i fi organizat această situație – mai exact – reținerea lui Ungureanu. Evident, fără știrea lui. Este un motiv bun pentru a putea pune presiune publică, a-l inculpa și cere demisia.
2. Nu se exclude nici versiunea când ministrul de Interne încearcă să-și acopere spatele cu aceste argumente. Cert este un singur lucru: situația îl dezavantajează.
UPDATE, luni, 23 iunie: Vadim Ungureanu a fost eliberat din arest preventiv. Primele sale declarații au fost următoarele:
“La urechile mele a ajuns faptul că în 2006 Chirița (Dan Chirița, Șeful Centrului Unic Monitorizare si Coordonare al IGP MAI) a fost învinuit pentru corupție. Am făcut solicitare oficială la CSJ de unde am primit hotărârea judecătoarească. A fost achitat pentru că s-au făcut greșeli în procesul penal. Câțiva avocați, cel puțin 5, au susținut că greșelile au fost făcute intenționat. Nu m-am apucat să fac acest material. Am uitat de el. Chiriță a încercat să mă aducă la faza să pomenesc de el. Eu, încercând să-i garantez ca sursă… el s-a oferit să colaborăm”.
Încurcate afirmații. Mai și lasă loc de speculații. Pe de o parte Ungureanu cerea informații de la Chiriță despre cine încalcă regulile de circulație, imagini video, copii din dosare, pe de alta – pregătea un material despre dosarul lui Chirița din 2006. Voi cum înțelegeți această legătură? Nu vreau să fiu rău, însă comunitatea jurnalistică a avut dreptate atunci când s-a abținut de la declarații tranșante.
Concluziile sunt la suprafață: Jurnalismul și acțiunile MAI miros urât înainte de campania electorală. Măsura de arest preventiv este abuzivă în acest caz, mai ales în secolul XXI, care se presupune a fi unul al libertății.
P.S. Dacă vă interesează informațiile despre media și doriți să urmăriți activitatea de pe acest blog, vă invit să dați LIKE paginii de facebook.