Îmi pare rău. Această însemnare nu este nici despre politică, nici despre femei frumoase și nici despre Eurovision. Este o însemnare despre anul 2009 și “războiul” pe care l-am purtat cu el. Astfel, cei care nu sunt interesați de anul care de curând ne-a trântit ușa în nas și “măria sa” subsemnatul, pot să facă cale întoarsă apăsând pe X în cazul Windows sau pe butonul roșu din stanga în cazul Macintosh.
Este o însemnare pe blog care așteaptă “să vadă lumina tiparului” de mai multe luni. Deși nu e actual subiectul totalizărilor, am să vă bag pe gât această tradiție la sfârșitul fiecărui an.
În viziunea mea Anul 2009 a fost superb! Deși mai mulți colegi din echipă spun că a fost un an greu, dar interesant, în mintea mea au rămas doar sentimente, caracterizate pe scurt astfel: fantastic prin lucrurile care a reușit să mi le demonstreze, dar și trăiri absolut unice, unele de o profunzime mai rar întâlnită.
Au fost 365 de zile de sentimente puternice, vise, realizări, avânt dar și momente în care “s-a ridicat asfaltul” cu semnul că s-ar putea să nu mai coboare.
M-am apucat de prea multe ori să scriu acest post, dar niciodată nu mi-au ajuns cuvinte pentru a descrie anul 2009 exact așa cum l-am simțit. Și acum îmi sunt insuficiente, dar “am să dau cu sapa” mai departe. Sunt prea multe lucruri pe care le-am învățat, sunt prea mult lucruri cărora le-am acordat atenție deși nu ar fi trebuit, sunt prea multe lucruri pe care aș vrea să vi le povestesc, dar nu ma-ți înțelege.
Să dăm timpul înapoi și să le bârfim ușor pe fiecare:
1. Arma cu nume de cod UNIMEDIA
La sfârșitul verii 2008 anunțam aici pe blog mobilizarea generală în tabăra UNIMEDIA pentru a finisa revoluția în știrile on-line. În 2009 am demonstrat tărie de caracter și tupeu (uneori exagerat) pentru ca în toamna anului 2009, UNIMEDIA să devină cel mai citit site de știri din Moldova. Estimările actuale arată că în fiecare zi, 25-30 mii de oameni își încep ziua cu noi. Și continuă să facă acest lucru de mai bine de jumătate de an.
Am realizat la sfârșitul lui 2009, că cei “2 copkii și 3 sârme (așa cum ne-a poreclit un patron media) au construit o armă mediatică de mare impact, cu influență până în “vârful piramidei”.
Privesc în urmă și nu îmi vine să cred. Am reușit. Inclusiv datorită vouă. Vă mulțumesc!
Uneori, mă amuz copios în sinea mea. Câțiva “pațani” de 22-26 de ani… au reușit. Și nu am să ascund faptul ca am muncit nebunește – și zi și noapte, și în week-end, și pe frig, și pe ploaie, și pe vânt… și fără bani. Ne-a costat și multă sănătate pe fiecare. Cei care ne-au fost alături știu cât chin și dragoste am pus în acest proiect. Plecăciuni până la pământ pentru cei care au încercat măcar o dată să ne înțeleagă.
Dar, probabil, acest lucru puțin interesează. Căci așa este “nația” asta a noastră – să aruncăm cu rahat cât mai mult și cât mai des în tot ce reușesc alții mai mult decât noi.
2. Blogul Dumitru Ciorici
La 1 martie 2010 dumitruciorici.com împlinește 2 ani de când face gălăgie, uneori mai modest, alteori chiar cu artificii. În 2009, internauții moldoveni l-au apreciat cu nr. 2 în Moldova drept cel mai bun blog de specialitate. A fost o surpriză să aflu noutatea în timp ce mă cățăram pe “muntele” de la Orheiul Vechi! În ziua aia mi-ați ridicat fericirea la pătrat!
Vă mulțumesc încă o dată!
3. 6-7 aprilie
Șase și șapte aprilie vor rămâne 2 zile care mi le voi aminti mereu. Am fost acolo minut de minut și am dat tot ce am putut pentru a vă arăta vouă și lumii întregi ce se întâmplă. Pe 7 aprilie seara, fără 30 de minute aș fi nimenit printre cei care au fost bătuți, maltratați, poate chiar și omorâți. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă aș mai fi rămas după ora 24.00 în centrul capitalei după ce am realizat câteva fotografii pentru UNIMEDIA. Sunt multe sentimente care mă încearcă amintindu-mi cum priveam desfășurarea de evenimente de pe Arcul de Triumf. Dar, este o temă prea complexă. Poate altă dată. Este important că atunci am demonstrat întregii țări ce vrem. Acum, e rândul LOR să ne arate demonstreze că acțiunile noastre nu au fost în zadar.
4. Espana
Dintr-o întâmplare am luat viza românească timp de o zi. La fel s-a întâmplat și cu cea Schengen pentru Spania. Din întâmplare am ajuns în Valencia, un oraș de care m-am îndrăgostit. Am văzut și Barcelona, însă a fost prea puțin o zi pe bicicletă pentru ca să mă încarc cu emoțiile catalane. Mi-am promis că am să mă întorc să ascult strunele de chitară mai atent, să gust din plaja și amintirile lunii mai 2009, dar și să admir zglobiul delfinilor încă și azi “îndrăgostiți” de un frigider din Chișinău.
5. FC Valencia VS FC Real Madrid
Da, fac parte din grupul celor care fac multe pentru fotbal. Da, fac parte din tagma celor care ar da un pumn de bani pentru a vedea un derby Vaaaaaleeeencia VS Reeeeal Madrid. Și am făcut-o. 1000 de lei moldovenești m-a costat biletul, care mi-a arătat cum arată un dribling LIVE al lui Raul și ce înseamnă delirul a 55 de mii de spectatori atunci când Valencia zdrobește Real Madrid acasă cu 3:0.
6. Vara 2009 “pierdută” în Balcani
Vara 2009 a fost epuizantă. Nervi încordați la maxim, campanie electorală cu miză foarte mare, muncă la turație nelimitată electronic. Straniu, dar îmi amintesc din ea doar următoarele: Soare. Mașină. Drum. Muzică. Undeva în Balcani. Liniște. Nebunie. Extaz. Și, probabil, unul din cele mai frumoase apusuri de soare pe care le-am văzut vreodată (asta e tot ce poate face un telefon mobil).
7. American Dream
Noutatea a căzut ca din pod. Guvernul american mă invită să particip în programul International Visitor Leadership Program. În cadrul programului de 3 săptămâni am colindat SUA, lăsând bacșiș și amintiri în Washington, Seattle, Dallas, Oklahoma și New York. E o senzație stranie tărâmul american, dar și cu multe învățăminte. Chiar și apa la WC se duce altfel! Probabil de aia ei nu au parte de atâta “mizerie” de cât avem noi. Mă întreb dacă am fi în stare să preluăm “sistemul de canalizare” și la noi vreodată? Am rezista oare “curățirii”?
8. Mac World
În 2009 am făcut un pas important pentru modul meu de lucru la computer. Din a doua încercare am renunțat total la sistemul de operare Windows și am migrat pe cel construit de echipa lui Steve Jobs, șeful Apple. Plăcerea m-a costat peste o mie de dolari. Își merită toți banii!
9. Partydele și jocul despre alegeri parlamentare
În 2009 am trăit două alegeri parlamentare importante. Toți știu ce a fost și cum s-a întâmplat. Multe comentarii sunt de prisos. Tot ce am învățat din toată “afacerea” este că nu e cazul să ne facem mari griji. Politica oricum rămâne un lucru murdar, pe care cineva, oricum nu se va feri să-l facă!
10. Alianța UNIMEDIA și PublikaTV
Bomba mediatică a sfârșitului de an a fost la sigur parteneriatul UNIMEDIA și PublikaTV. În curând vom oferi detalii despre ce s-a întâmplat de fapt. Pot menționa doar faptul că experiența străină “pusă în garnitură” cu ce știm noi să facem va aduce un beneficiu mare publicului consumator de știri on-line din Moldova. Stay tuned 😉
Minunea
Și pentru ca vorba cântecului spune despre 10 întâmplări ciudate și-o minune, așa a fost în 2009 pentru mine – 10 întâmplări, mai mult sau mai puțin ciudate, și o minune. Se zice că minunile totuși se întâmplă. Uite că mi s-a întâmplat în 2009. Și nu oricum, dar într-o zi de vineri 13. Să zici acum că e o dată cu ghinion?! Wally și Eva pot demonstra contrariul.
Și toate cele de mai sus au rămas în 2009, într-un an care s-a ghiftuit cu revoluții, martiri, mult on-line, știri bombă, dragoste, frumos, spectaculos, dar și schimbări, pe care, dragi DOMNI, încă mai așteptăm să le materializați.
Punct final!
Deși mi-a fost un prieten fidel, fără jenă și pic de “soviste”, 2009 a tras cortina și a spus: Gata, atât a fost! Chiar dacă aș fi vrut mult, nu-l mai poți întoarce înapoi oricât nu ai încerca să schimbi Constituția, să cauți Ași în mânecă sau să-i dăruiești tradafiri de culoarea sângelui. Nu acceptă nimic, decât doar amintiri pierdute undeva prin fumul de țigară daneză ieșit prin balcon sau litere mâzgâlite prin scrisori și sms-uri.
Și, deși uneori mă înnec în melancolie schițând gânduri despre 2009, sensul piesei (în special denumirea acesteia) lui Edith Piaf conduce detașat în “meciul” cu ce am lăsat în urmă – Non, je ne regrette rien!
P.S. Cică și 2010 se anunță incendiar! Chemați pompierii 😉