La sfârșitul săptămânii trecute, Ministerul Tineretului și Sportului a fost bătut în “țânte”, dar a rămas olog – fără “turism” și cu satisfacția mai multor ONG-iști. După epuizarea subiectului, în după amiaza uneia din zilele trecute am luat prânzul cu un coleg și un partener în care am discutat despre procesul de advocacy și lobby în acest caz. Concluziile: toată lumea mulțumită de rezultatul procesului de influențare a deciziilor și deschiderea AIE în “soluționarea cazului”.
Fără a ne pretinde mari experți, în urma discuțiilor am făcut următoarele deducții, înțelese de toți, dar ascunse de prima vedere:
1. Guvernul Filat va fi cel care va trebui să plătească despăgubiri și suma importante în dosarele pierdute la CEDO de către R. Moldova în timpul conducerii comuniste. Culmea e că reprezentanții noului Guvern sunt cei care au promovat acționarea în judecată internațională a fostului executiv. Se întoarce bumerangul!
2. Guvernarea în Alianță nu le va permite celor 4 partide necomuniste uzurparea puterii. Mai multe partide la guvernare reprezintă în același timp un regim de auto-control, fapt care nu va permite niciunei formațiuni politice “să sară calul”, așa cum și-a permis PCRM mai mulți ani la rând.
3. R. Moldova va avea o opoziție (se pare) constructivă și dură, care nu poate aduce decât beneficii atât AIE, cât și întregii societăți.
4. Se vor forma circumstanțe de dispariție a ONG-urilor, reducerea bugetelor acestora de către finanțatori, dar totodată și apariția “spațiului de manevră” în colaborarea noii guvernări cu societatea civilă (posibila absorbție a experților din societatea civilă de către noul Guvern).
5. Noua guvernare nu-și poate permite să greșească. Aceasta la fel nu poate să se plaseze sub limita așteptărilor cetățeanului. În caz contrar, AIE practic cumpără bilet de întoarcere PCRM-ului, care va veni “back in business” ca și în 2001 – “- Vî nas jdali?- Mî prișli”. Ținând cont de faptul că liderii AIE sunt conștienți de acest lucru și de faptul că se va reuși alegerea unui președinte al țării, în următorii 1-2 ani în Moldova vor avea loc schimbări majore (presupun că spre bine) – lucruri dictate de necesitățile și încrederea oamenilor.
Întrebarea care îmi sună acum în minte e: Dacă AIE reușește să aleagă președintele țării, cât va dura perioada de avânt, 1-2 ani, sau vor reuși “să țină calul de căpăstru” până la sfârșitul mandatului?!