Nu mai merg la proteste politice de mulți ani. Pentru că munca nu-mi permite, dar și pentru că nu vreau să pun umărul pentru a satisface interesele meschine ale unor politicieni.
📍Însă azi, 21 Mai, la ora 11.00, am fost în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău. Și sunt departe de gândul că e pentru un partid sau altul. E pentru mine. Din 2005, atunci când am intrat în spațiul public, am pledat mereu pentru ruperea de trecut și apropierea R. Moldova de standardele de viață ale UE. Da, să fim sinceri – un aparat mare, birocratic, complicat, care e departe de a fi perfect. Dar e, totuși, una din cele mai frumoase construcții politice ale acestei lumi, avantajele căreia întrec de mii de ori toate neajunsurile.
🔦 Au trecut 18 ani de când mi-am început activitatea în media, timp în care la guvernare s-au perindat diferiți politicieni, care au ratat mari șanse. Azi avem la guvernare un partid care gafează impardonabil în multe privințe. Însă circumstanțele acestor timpuri fac ca șansele să ne rupem de trecut și să îmbrățișăm modelul de civilizație european să fie mult mai mari. Și asta nu neapărat datorită partidului de la guvernare. Manifestația de azi nu va ajuta ratingul partidului de guvernare în niciun fel. Dacă acesta trebuie să se prăbușească – o va face – indiferent de prezența mea în piață sau nu.
🕹 Sunt perfect conștient că manifestația de duminică nu va schimba a doua zi modul cum trăim, salariile nu vor deveni mai mari și standardele de viață ne vor da bătăi de cap încă ani buni. Însă știu un lucru sigur – azi pe globul pământesc se produc mari schimbări. În contextul acestora, dacă țărișoara noastră, cu mare șansă (aici chiar trebuie să avem și mare noroc, nu doar să fim foarte buni), devine membră UE în următorii 5-10 ani, atunci evenimentul de pe 21 Mai va fi unul care va rămâne în istorie, așa cum au rămas evenimentele de determinare națională din anii ’90.
🔑 Și dacă soarta o să ne dea șansa asta (cu toate că există mari șanse să nu se întâmple), eu vreau să fac parte din scrierea acestei pagini. Și peste ani, atunci când în cărțile de istorie se va aminti despre această perioadă/manifestație națională – vreau să pot spune – EU AM FOST ACOLO! Alături de Doga, Nafornița, Aldea-Teodorovici, mama, tata, soția și copiii mei.
🗝 Așa cum fiecare are dreptul la alte argumente, dar și 100 de motive plauzibile de ce să nu vină, alegerea mea e să fiu prezent. Da, sună ușor egoist, puțin romantic, însă eu nu am stat vreodată pe margine în momentele cheie și acum vreau iar să fiu de partea corectă a istoriei. Pentru mine în primul rând, pentru efortul părinților din ultimii 30 de ani, pentru toată munca mea din ultimii 18 ani, “pentru” greutățile și sărăcia pe care le-am înfruntat în anii 2000, pentru copiii mei și pentru generațiile care se vor uita la zilele de azi prin binoclul istoriei.
NOI am fost ACOLO!
Eu am fost acolo! Și în 2003, și în 2009, și în 2013, și în 2023!
acolo