Home

Și blamați, și fără bani

Dacă un moldovean își cumpără o mașină, prima reacție a vecinului va suna așa: „Ce fignea! N-are cruiz controli! Ș niș macar nu-i avtamat”. Atenție! Primul lucru care-i va veni în cap este de rău. Nu se va bucura. Nu! Orice se întâmplă în jurul său e negativ, dacă nu i se întâmplă lui. Cam asta-i istoria prin care am trecut și noi la UNIMEDIA săptămâna trecută.

Am lansat campania „Rămân acasă pentru că îmi pasă” și i-am îndemnat pe oameni să ne spună „de ce nu vor să plece din țară și „ce fac aici pentru a schimba lucrurile spre bine”.

Unde dai și unde crapă?

Prima reacție: „Ne-a plătit guvernarea”
A doua: „Am luat bani ca să facem campania și ne lustruim imaginea”.
A treia: „Este o campanie anti-ProTV”.
A patra: „Suntem debili și ipocriți” (un comentariu răutăcios întreba cum poate să-ți placă acasă, în Moldova, care, în viziunea comentatorului este o țară ratată, cu oameni nebuni, sistem tâmpit, etc.).

 Realitatea arată că ne-am ales cu următoarele: 

1. Am pierdut cca 2000-2500 euro. Este vorba de faptul că UNIMEDIA a refuzat să plaseze reclama Greencard.
2. Am fost nevoiți să scoatem bannerul Ambasadei SUA, amplasat gratuit, ca alternativă la GreenCard. Acesta oferea informare la prima sursă despre această loterie.
3. O grămadă de bube-n cap, timp irosit pe explicații, extenuare.

Chiar de la lansare am simțit o reticență pronunțată. Colega mea Cristina spunea că e de ajuns ca oamenii buni să nu facă nimic pentru ca răul să învingă. Eu – taur de profesie zodiacală, Tudor – foarte insistent după fire, deși ne-a doborât prima zi, am înaintat cu forță în următoarele. Într-una din frazele rostite de mine în secvența video am spus că, fiind peste hotare, uneori ți-e dor chiar și de ambuteiajele din Chișinău. Unul m-a apostrofat imediat: Cum poate să-mi fie dor de ambuteiaje? Cum să le explici unor astfel de oameni, care au stat numai cu nasul în canalizarea lui Chirtoacă că, la New York sau chiar și pe un drum german, ai noroc dacă nu prinzi un ambuteiaj de vreo 20-30 km în orele de vârf? Cum?!

Unii au refuzat să înțeleagă ideea doar pentru că-i lansată de UNIMEDIA. Alții pentru că nu înghit pe cineva de la UNIMEDIA. O a 3-a categorie au pus gândul în prag pentru că nu s-au regăsit în mesajul transmis (e normal să existe și așa situații). Dar nu asta e important. M-a uimit totuși ultima categorie. Cei care au vărsat venin, răutatea, orientați doar spre negativ și distrugere. O gândire provincială: E rău și gata! Altceva nu poate exista. Rupe-te frate în două, dar nu-mi schimb părerea: e catastrofă. „Gândire comunistă”, v-ar spune Liiceanu.

Rezumăm ce-i mai sus și citim:  Istrati & Co sunt niște nesimțiți pentru că promovează migrația peste hotare, cei de la UNIMEDIA sunt niște tâmpiți pentru că au încercat să se opună campaniei. Pe deasupra, mai sunt și proști că nu au luat bani. Uitați-vă la ziarul X și site-ul Y. Niciun ou spart în capul lor și cu vreo 2500 euro în buzunar.

Facem reflexia în oglindă: Mai bine luam banii, ne durea în *** de voi toți, și cei care vreți să plecați, și cei care vreți să rămâneți, și de cei care ÎNCĂ mai căutați motive să reveniți acasă. Ce proști am fost: Îmi făceam o vacanță de zile mari în Egipt. Ipocriți mai suntem. Cum ne-am putut permite așa ceva?

Cum a fost și ce-am învățat?! 

Pe lângă toată mizeria desfășurată cu mare fast de unii pe Internet, m-am bucurat să citesc și opinii argumentate, precum cea a lui Sorin Hadârcă – un om deschis la minte, care nu respinge orice inițiativă mașinal, dar pune semne de întrebare, face aluzii și sugerează. Mulțumesc, Sorin! Deși e un text mai mult critic, apreciez. Știm să luăm pietre în cap și să ne asumăm derapajele. Subscriu în totalitate ideii tale: „A rămâne acasă nu este dovadă de patriotism. A pleca nu este un act de trădare”. Niciun gând să transmitem altfel mesajul.

Nu suntem ușă de biserică. Recunosc că am greșit și noi pe undeva. Sloganul campaniei a fost, probabil, fitilul care i-a aprins pe mulți – terminația „…pentru că-mi pasă”. Asta deși era scris NEGRU pe ALB în textul știrii: o acțiune contra vedetelor care își utilizează imaginea pentru a promova migrația peste hotare. Dar cine mai citește în zilele de azi… În zilele premergătoare lansării campaniei au existat și alte idei de slogan, dar le-am anihiliat repede tot din cauza ăstora care umblă cu „Nu”-ul în buzunar:

– „Vedetele” pleacă, talentul rămâne (lovim în puținele vedete apreciate de la noi),
– „Noi de-acasă nu plecăm” (sună copilărește),
– „Vreau o țară ca afară. Aici.” (copiată din România).

Am mizat pe „Rămân acasă pentru că-mi pasă”, explicând foarte clar în text care e scopul campaniei. Nu ne-am pus ca scop să măsurăm patriotismul sau să dăm în cap celor din Diaspora.

Este o acțiune care vine să ne arată că există și frumos în jur. O prietenă din presă îmi scrie: „Ce vrei Dum… dacă toată ziua la TV se vorbește despre oraș inundat, șoferi tâmpiți, accidente, morți … cum să nu fie oamenii răi. Ei își revarsă frustrarea acolo unde le oferi șansa. Și voi tocmai le-ați dat un motiv foarte bun să-și descarce toate emoțiile negative”. Ăsta tot e un adevăr.

În același timp, nimeni n-a spus că în Moldova curg râuri de ciocolată și umblă câinii cu covrigi în coadă. Dar nici infern nu este – imaginea pe care încearcă să o zugrăvească unii. Un vechi proverb spune așa: Cum îți așterni, așa dormi. Traducere pentru minți scurte: Ce-o să promovați – asta o să primiți. O să cântăriți răutate, invidie, ură – asta o să primiți înapoi. Și apoi vă plângeți de moldovenii cu fețele triste pe stradă… De unde vreți altă atitudine?! Așa cum vă așterneți – așa să dormiți.

Scriam mai sus că trebuie să apreciem și lucrurile bune: O franțuzoaică ne spune ce nu știm să prețuim, Victoria se bucură că simte și vorbește românește, scriitorul Dumitru Crudu și-ar dori ca (cacofonie necesară) cărțile lui să călătorească mai mult decât el. Fericirea e în lucruri mărunte, iar mulți asta încă nu au înțeles. Paradoxul e că tot ei citează fraza destul de des.

Ce urmează

La sugestia unor vizitatori, lansăm a doua parte a campaniei: Rămân/Revin acasă pentru că… Știu știu… primul gând al vostru deja vă stă pe limba. Și sună așa: „Țara-i de rahat, n-am de ce reveni și nu am motive să rămân”. Dacă e așa, pur și simplu ignorați-ne. Nu vă simțiți parte a ideii, nu o înțelegeți  – nu e obligatoriu să vă dați cu părerea. Sincer. Vă doresc să reușiți, oriunde s-ar întâmpla – în Moldova sau afară. Și dacă o să aveți o veste mare – contactați-ne, vom fi gata să facem o știre despre voi. Eu am un sentiment de mândrie când ai noștri reușesc – oriunde ar fi – aici sau peste hotare. Eu mă bucur și pentru Victoria, care a ajuns în finala Miss Portugalia, și pentru Ana, care e șefă de departament la cea mai mare rețea de spitale din Turcia (Acibadem). Mă simt bine și când prietenii mei reușesc.

Un proverb popular care nu e moldovenesc spune așa: Fericirea nu constă în a avea ce-ți dorești, dar a dori ce ai.

Cine vrea – înțelege. Cine nu – nu.

P.S. Sper că dl Coelho nu va avea dreptate de data asta. 

Exit mobile version