„Integrarea europeană este interesul național al R. Moldova. Ne dorim ca acest proces să devină ireversibil”. Este unul dintre punctele pilon din programul de guvernare al noii (vechi) coaliții aflată la putere. Principiul mi-a amintit de cartea lui Henry Kissinger („Diplomația”), fost secretar de stat american, unde acesta vorbește despre raison d’État, promovat de cardinalul Richelieu în Franța, găselniță care i-a permis slăbirea semnificativă a imperiului romano-german în sec. al XVII-lea.
Începând cu 2009 interesul național al R. Moldova este integrarea europeană. Și aici nu ne referim neapărat la calitatea de membru. Din păcate, „provocarea de a transforma un caz rațional care se adresează minții într-o experiență care țintește inima” nu le-a reușit politicienilor moldoveni. Procesul de aducere a Europei acasă, din păcate, s-a lăsat cu măgării și acte de corupție pe care am avut și încă avem neplăcerea să le digerăm cu mari dureri de dinți. Nu atrag atenția la ele în această postare pentru că sunt detalii. Detalii în comparație cu subiectul abordat, probleme fundamentale dacă privim lucrurile cu lupa în mână.
Deși politicienii moldoveni au fost ocupați în ultima perioadă cu furatul bomboanei unul de la celălalt, un lucru însă este de netăgăduit: Moldova se îndreaptă ferm către semnarea unor Acorduri istorice cu UE. Acest petic de pământ are șansa rară, care vine o dată la zeci de ani, să se rupă de influența rusească în următorul an. „Să se rupă de influență” a se citi „a nu fi dependentă de”.
Oamenii care înțeleg ce înseamnă Ursul și manierele sale conștientizează că avântul Moldovei către UE nu se va lăsa fără lovituri dure pe care Federația Rusă va avea grijă să ni le administreze cu toată nerușinarea, iar asta doar pentru capriciul imperialist de „a avea teritoriul dintre Prut și Nistru în zona de influență”.
Lăsând la o parte emoțiile și propaganda politică, dacă nu facem vreo boacănă, în această toamnă, cel mai probabil, Moldova și UE parafează Acordul de Asociere. Asta înseamnă că peste 1 an o să auzim din gura oficialilor europeni – Moldovenii, fără viză în UE. Și asta nu mai este deja un vis. Între timp, în august demarează lucrările de interconectare a Moldovei și României prin conducta de gaz. Asta nu înseamnă pur și simplu conexiune România-Moldova, e vorba aici de conexiune Moldova-UE. Este un prim pas care nu va mai permite Rusiei să șantajeze R. Moldova cu prețul la gaz.
Cu toții înțeleg că Ursul dă cu bâta-n cap și nu se complică cu „diplomații”. Din această primăvară, în Moldova să dă o luptă geopolitică. În tot sensul. Estul și Vestul se bat pentru ca să ne bage sub aripa lor. Moscova va da cu bâta, UE ne ademenește cu finanțări, regim fără vize și alte bunătățuri despre standarde de viață.
Pentru ca să ne determine schimbarea privirii, Rusia ne poate ataca pe diferite zone.
EXTERN
1. Regiunea transnistreană – tensionarea până la extreme a situației.
2. Gazul – Începând din 2009, atunci când guvernarea pro-europeană a declarat cursul UE, Rusia amână constant semnarea unui nou contract de livrare a gazului către țara noastră. Acesta este doar prelungit. Ne putem aștepta ca Federația Rusă să crească prețul până la 450 $/mia de m cub. Sau poate chiar și până la 500. Efectul scontat – presiune mare pe economia R. Moldova, răspândirea nemulțumirii populației și creșterea % oponenților actualei guvernări.
INTERN
1. Bălți și Comrat – Unele surse vorbesc de mișcări secesioniste la Comrat. Altele spun că se activizează forțele pro-ruse de la Bălți, iar la momentul potrivit vor încerca să toarne gaz pe foc.
2. Cazul MAIB și criza bancară – Nu m-am gândit la acest detaliu, însă mi-a fost sugerat de o persoană bine informată. Imaginați-vă că, deja, două dintre cele mai puternice bănci din Moldova ar putea fi controlate din Est, Banca de Economii se clatină serios, iar un misterios investitor controlează 30% din pachetul MAIB. Unele surse spun că banii pentru cumpărarea celor aprox. 1/3 din MAIB nu sunt din Moldova. Asta chiar și dacă acțiunile ar fi fost procurate legal.
Vedeți peisajul, da?! Să punem piesele cap la cap:
1. Tensiunile în Transnistria = securitate slabă la frontieră
2. Gaz – nemulțumirea populației și scăderea încrederii față de UE
3. Criza bancar-financiară – mii și sute de mii de oameni își pierd banii din bănci, vina aruncată pe actuala guvernare. Material perfect pentru revolte sociale și venirea la putere în 2015 a unor forțe de stânga, cu înclinație spre poftele lui Vladimir Putin.
Rezultat final: Se pune cruce pe finanțare, integrare, parteneriat cu UE a R. Moldova…. pentru vreo 10-15 ani. Asta dacă avem noroc.
Să vedem pe care muchie a timpului nimerim și cât sânge diplomatic avem.
P.S. La final, ca să nu par foarte pesimist, vă spun un banc. Mi l-a spus Vlad. Președintele rus, Vladimir Putin, merge la o ghicitoare și o întreabă ce va fi cu Rusia peste 10 ani.
Ghicitoarea: Rusia va purta un război cu Moldova!
Putin, zâmbind: Pffff… Ok, fie, spune-mi atunci cât va costa un hamburger în Moscova peste 15 ani?
Ghicitoarea: 25 lei