Ce a însemnat tot tărăboiul ăsta cu demisia lui Valeriu Zubco și care este adevărata valoare a plecării sale din funcție? Scandalul are mai multe semnificații importante, care e necesar să fie punctate. Pentru oamenii care s-au lăsat fără voia lor manipulați (sau cu voie), în toată această chestiune fostului Procuror General nu-i poate fi imputat deocamdată decât doar un singur lucru – că a fost prezent la acea vânătoare și a tăinuit informația, fapt de netolerat dacă vrem cel puțin să ne prefacem că suntem europeni. Ar fi fost demn să-și depună mandatul de cum s-a aflat despre acest caz.
Am să fac trimitere la câteva chestiuni strict de ordin profesional. Declarațiile, acuzațiile, emoțiile blogerilor și politicienilor care fac propagandă politică mă interesează foarte puțin. Pornesc de la fraza scrisă de Petru Bogatu: „A fost de ajuns ca niște persoane sus-puse să asiste la un nefericit incident la vântătoare și s-au dus dea berbeleacul guvernarea, justiția, poliția, dar și deontologia presei”.
1. De ce presa neangajată politic merită apreciată
Așa cum scriam în postarea anterioară, un merit deosebit în demisiile care au urmat îi revine mass-media independentă. Sau, un termen mai potrivit ar fi – neangajată politic. Mai repet odată pentru cei care s-au pornit să scrie deja replici: NEANGAJATĂ politic! Sunt membru al Consiliului de Presă, co-fondator al unei instituții media și pretind modest că îmi este dat să cunosc cum se poziționează lucrurile din interior, nu citind postări de pe bloguri obscure, nu de pe facebook sau dezinformările lansate cu scop bine definit de unii pretinși analiști politici.
Deși în perioada 2010-2011 ne-am bucurat de liberalizarea spațiului media, în 2012 am ajuns să vedem mai multe boli: televiziuni și site-uri care utilizează cele mai josnice metode de manipulare, subiecte despre omoruri și accidente care fac top-ul știrilor, criza care biciuiește spațiul media și o breaslă jurnalistică divizată. Altfel spus, un context favorabil slăbirii puterii mass-media și întărirea fortăreței puterii. Unde mai pui că peste 50 la sută din presa din Moldova care contează, supraviețuiește, de fapt, doar datorită injecțiilor cu bani politici. Peisajul arăta trist, hidos chiar. „Cazul Zubco” ne-a arătat pe toți goi în oglindă. Am înțeles cine și cât valorează.
Pe fonul acestor răni adânci, toți au așteptări mari de la presă. Nu! Trebuie să parcurgem tot purgatoriul – presa care manipulează, politicieni obscuri, lispă de moralitate și bun-simț. Trebuie să cucerim cm cu cm fiecare din aceste teritorii infectate, să demontăm sistemul piesă cu piesă. Căderea pur și simplu a acestuia nu e posibilă. În acest caz el doar va fi preluat, reconstituit de altcineva.
Ținând cont de slăbiciunea morală și financiară a breslei uite că timp de 2 săptămâni unele instituții și-au demonstrat verticalitatea. Unele pentru că o au. Meritat. Alții pentru că le era comod să o facă. Efortul comun a oferit publicului tot spectrul de informații pentru ca acesta să-și poată construi o judecată, să se simtă informat, și nu dezinformat, cum spunea Twain. Știu și sunt conștient că realizarea e o picătură în mare – însă e un semn, simbol dacă vreți, că presa din Moldova a făcut un pas. S-a clătinat puternic, dar a dus la demisia Procurorului General, a unui judecător și a șefului MoldSilva. Este licărirea că mass-media din Moldova poate apăra interesul cetățenilor de sfidările și ego-urile politice. Bătălia ținută de presă cu guvernarea poate a servit unor interese politice sau unor partide, însă a fost un serviciu înzecit în favoarea bunului-simț, despre care doar se vorbește, dar nu se mai întâlnește în societatea moldovenească. Mai ales printre cei din turn. Să nu fie ultimul exemplu, indiferent de culoarea politică a celor care vor trebui sacrificați.
2. Hai să ne dăm toți cu părerea
Libertatea de opinie din ultimii 3 ani s-a tranformat în libertatea de a arunca cu rahat. În țara asta, cui nu-i este lene, te poate face hoț, criminal, te poate calomnia pe blogul său, se poate da mare specialist de media și să-ți spună cât de prost manager ești. Deși nu a condus 2 oameni în viața sa. Este incredibil cât de ușor au ajuns oamenii să se eticheteze, să decidă cine este vinovat, cine trebuie împușcat. Se operează cu ambiguități de genul „eu cred”, „mi-a spus cineva”. Ei numesc asta „eu îmi asum riscul”. Opriți-vă! Nu înțeleg cum naiba să-ți asumi riscul pentru astfel de acuzații. Dacă am băga oamenii la pușcărie după „îmi asum riscul”, atunci e vai de noi. Dacă nu funcționează PG, trebuie demis Procurorul, dacă nu funcționează justiția, schimbi judecătorul, iar atunci când cele două vor funcționa și dacă vor exista dovezile, oamenii vor ajunge și la pușcărie. Dar nu altfel. Standardele duble le aplică dictatorii. Așa cum i-a picat prost norocul lui Zubco, așa fiecare element trebuie demontat până se ajunge și la rădăcină. Prin presiuni publice. Și nu altfel. Poate viteza vă deranjează? A, iată asta e problema reală.
3. Rolul comuniștilor în toată afacerea
Comuniștii au încercat să speculeze necazul lui Zubco și să scoată dividende politice. Ei nu au nimic cu asta. Chiar erau amuzanți când ieșeau în stradă și solicitau demisia Procurorului General, când ei înșiși au fost în situația să li se ceară mult mai des demisia procurorului lor, și nu au făcut-o. Caută moralitate de unde nu-i.
4. Cazul „Sergiu Mocanu”
Unora le-a fost simplu să-i pună ștampila lui Mocanu – o parte îl laudă, alta îl spală cu noroi. Pentru mine este greu să mă dau cu părerea despre el pentru că acesta operează cu adevăruri + speculații + născociri. Astfel, nu-l pot numi nici luptător pentru adevăr, nici speculant, nici mincinos. E un fel de cocktail. Oponenții politici au avut grija ca el să fie asociat cu termenul „decredibilizat”. Imaginați-vă că atâta timp cât un om este asociat cu acest termen, o instituție media este foarte atentă, deseori reticentă să preia un mesaj. Nu pentru că nu ar spune lucruri importante – dar pentru că nu mai știi care-i adevăr și ce-i ficțiune. Presa răspunde pentru fiecare cuvânt publicat, nu și politicienii. Le-am spus la un offline de acum vreo 2 ani organizatorilor campaniei antimafie: în viziunea mea ați gestionat stângaci acțiunea. Azi, Sergiu Mocanu a ajuns să se plângă că nu e preluat de presă, că la conferința sa din 6 ianuarie era doar un post TV – JurnalTV (+ privesc.eu). Explicațiile sunt irelevante. Deci, nu dați vina pe presă, dle Mocanu. Ați făcut-o cu mâna dvs, tot dvs trebuie să vă reabilitați. A da vina pe cei din jur e un sport adevărat în Moldova. UNIMEDIA nu face parte din grupul de presă căruia îi este comod să fie verticală în această problemă. Pentru UNIMEDIA e important echilibrul – unul din principiile asupra căruia insist cu vehemență și pe care-l consider un atribut important pe scara evoluției profesioniste a mass-media dintre Prut și Nistru.
6. Situația idioată în care a fost pusă presa liberă
Cazul Zubco a făcut ca în spațiul public „să se împuște” cu acuzații dintr-o parte și alta a baricadei. Au ieșit la iveală și slugoii de partid. Acești au încercat să deturneze subiectul – diploma lui Recean, dosar penal pe numele ministrului Usatîi, etc. Sunt subiecte importante, dar ele nu trebuie să primeze cazului în care Procurorul General a tăinuit un incident, soldat cu moarte unei persoane. În această debandadă mediatică, jurnaliștii liberi trebuie să pună accentele, să vorbească despre cel mai important aspect – demiterea lui Zubco, și nu altul. Întâmplarea face ca această opinie a fost împărtășită și de un politician. Nesimțirea (solda) unora i-a făcut să utilizeze argumentul precum că presa este de fapt subordonată acelui politician, care la rândul lui încerca să-și tragă dividendele sale. Ei nu au înțeles că toată tevatura care s-a făcut a fost tot pentru ei, cetățenii acestei țări. Au mintea doar la buzunar, azi și acum. Așa se contruiesc zvonurile în Moldova. E ca și în citatul apocrif: facere de bine…
7. Concentrația de media
Cazul Zubco a demonstrat că nu e suficient să controlezi multe instituții media și să poți transmite mesajele dorite. Nici diversiunile nu au fost de mare ajutor. Îmi sună întrebarea: care ar fi sensul controlului atâtor instituții, dacă unele nu aduc nici profit, nici nu reușesc să-ți promoveze punctul de vedere?
8. Recomandare pentru guvernare, de la Jonathan Powell cetire:
Experiențele încercate de noi în aceste zile au fost deja testate de Machiavelii și Jonathan Powell, fost consilier al lui Tony Blair. Iată ce scrie acesta în cartea sa, lansată recent și la Chișinău: „Experiența sugerează că este mai bine să nu lași un scandal să treneze. Dacă persoana vizată va trebui sacrificată în scurt timp, nu îi faci nicio favoare și provoci o problemă majoră pentru guvernare, dacă lași brațul să supureze în loc să-l retezi imediat. Machiavelli spunea: „Rănile trebuie făcute dintr-o lovitură, pentru că durerea fiind mai scurtă, vor fi mai puțin crunte, în timp ce beneficiile trebuie conferite puțin câte puțin, pentru că astfel vor fi savurate din plin”.
Parafrazare pentru politicienii moldoveni: Nu lăsați presa să vă jumulească capitalul politic. Faceți așa cum cere societatea! Deseori, e cel mai bun tâg care-l puteți face.
