În weekendul trecut am fost la Roma. Da, în Italia. Am profitat de vremea frumoasă și am colindat timp de 3 zile locuri care îți vorbesc despre cine suntem și unde mergem. Fiecare dintre noi, care are șansa, ar trebui să facă asta. Mai ales admiratorii de Michelangelo, Raffaello și palate romane. Este cutremurător să vezi istoria de sute și mii de ani desfășurată în fața ochilor prin tablouri de milioane, monumente și clădiri gândite de conducători ai Romei antice. Este și mai emoționant atunci când conștientizezi că facem parte din acest mare neam latin, urmași ai lui Traian și Cezar.
E plăcut să vezi că legendele despre Hercule, citite prin clasa a 8-a, prind viață în muzeele cu coridoare interminabile. Intrarea e doar câteva zeci de euro. Atât de puțin în comparație cu bogăția pe care o primești.
Am vut doar 3 zile la dispoziție, dar am înțeles că aveam nevoie de cel puțin o săptămână. Trebuie să mă întorc. Impozanța rămășițelor Romei antice și grandoarea „Il Coloso” te cheamă de câte ori ai șansa.
Înapoi, în avion, am avut parte, aproape ca de obicei, de moldoveni inculți, nerăbdători, care au spart curcubeul celor 3 zile de 17 grade în Roma. Dacă le-ai oferi șansa, ei ar coborî din avion în timp ce zboară.
În rest, Cicero avea dreptate: O singură zi petrecută conform concepțiilor tale este de preferat unei eternități de erori.
P.S. Câteva fotografii din scurta escapadă. A fost prima dată când am regretat că nu am un aparat foto cu lentilă wide angle.