În lipsa știrilor și a ocupației, internauții din Moldova și-au creat propria lor vedetă – Pavel Turcu. Susținut și promovat de o echipă de bloggeri, unul dintre candidații care dorește să reprezinte Moldova la Eurovision 2010 a devenit cea mai mediatizată persoană în ultimele zile pe rețelele sociale, forumuri și twitter. Vreau sau nu, prin această însemnare îi fac și eu un fel de promo 😉
Nu am să vorbesc de câtă publicitate on-line a beneficiat “vedeta”, ci despre ce vrea să se dovedească prin această acțiune de mobilizare a bloggerilor.
Istoric:
Pavel Turcu este un paznic la un supermarket din Ungheni care și-a înregistrat piesa la concursul național Eurovision 2010. Văzându-l pe Turcu și ascultând piesă, după ce s-au tăvălit de râs vreo jumătate de oră, un grup de internauți au zis că prinde și reprezintă întocmai majoritatea societății noastre, una dealtfel “foarte potcovită în ale culturii”. Ca și celelalte. După ce au mai aruncat un ochi pe FaceBook și au citit că deja sunt bancuri la temă, băieții au hotărât să îngroașe gluma pe cât de mult posibil – să-l promoveze pe Turcu (fără ca el s-o fi cerut) la maxim – i-au făcut bannere, s-au apucat să-i facă și videoclip. Strategia și logica e bună, doar că a fost gândită până la jumătate. Deci, nu e cea potrivită! Mai mult, JurnalTV și (neaștepat pentru mine) ProTV au intrat într-o “horă cu două tăișuri” pentru a-l promova pe Turcu.
Ce dorește să demonstreze “staff-ul de campanie” a lui Pavel Turcu?
Răspuns: Că moldovenii vor vota pentru cel care îi reprezintă. Întrebarea (retorică) care urmează: Care e pătura cea mai mare a unei societăți? Cred că nu e nevoie să șoptesc 😀
Pavel Turcu este sincer și infantil. Ba mai mult, a compus o piesă, care e considerată de cei care se cred deștepți – de 2 bani, una care prinde, chiar bună – de cei cărora va fi livrată (la nivel de mase).
Teoretic, ceea ce încearcă să se demonstreze este următorul lucru: orice societate este împărțită în două: ăia care sunt socotiți deștepții și cei care sunt socotiți proștii sau, dacă vorbim la concret (nu de alta, dar sunt unii care nu înțeleg) – cei care pricep și cei care nu pricep în muzică. Ultimii, evident sunt mai mulți.
UPDATE: Fac niște precizări în schemă. Sunt prea mulți “oameni de cultură” pe aici dornici de a interpreta lucrurile pe cât de mult posibil. Vă îngustez un pic raza de acțiune, ca să nu depuneți prea mult efort 😉
Băieții (scuze, și fetele) vor să demonstreze că aia socotiți proști/nepricepuți sunt mai mulți, iar cei “proști da’ mulți”, aleg de obicei comercialul în loc de frumos (termen foarte relativ).
Iar exemple din astea mai avem – “piesele Dragostea din tei (O-Zone), Eu Beu (Pavel Stratan), Bunica bate doba (Zdob și Zdub)”, după cum menționează chiar susținătorii lui Turcu.
Și punând piesele puzzle-ului cap la cap, în viziunea autorilor campaniei, este și normal că moldovenii vor vota pentru Pavel Turcu. De ce? Pentru că are o piesă care stârnește râs, îi reprezintă și se întipărește în minte. Iar moldoveanului, (din păcate) mai mult nu-i trebuie.
Concluzie:
Aș fi susținut o astfel de campanie dacă ar fi fost regizată cap-coadă:
1. Strategie mai puțin agresivă;
2. O altă abordare în relație cu mass-media și oamenii;
2. Fără înjurături și cuvinte indecente în prim-plan;
3. Un personaj de genul lui Pavel Turcu implicat conștient în campanie;
4. Versuri haioase&catchy în engleză;
5. Sunete de genul maiiaaa hii maiii haaaa (O-Zone)
După care:
Campanii virale, bancuri, videoclipuri, etc. Atunci am fi avut șanse mari să intrăm cel puțin în Top 5 la Oslo, nu doar 1:100 șanse să treacă de etapa națională. Ion Grosu (specialistul în comunicare al grupului) are dreptate când spune că în mileniul 3 lucrurile trebuie regândite. Într-adevăr, valorile sunt apreciate altfel în zilele noastre, mai ales la Eurovision – unde mai puțin contează compoziția muzicală și mai mult comercialul, sânii goi și pe alocuri – tâmpenia.
În cazul de față, îmi pare rău, dar strategia e șchioapă, fapt ce mă face să cred că e pierdere de timp, sortită eșecului, prost-gândită pentru imaginea țării și în rezultat – bătaie de joc față de Pavel Turcu, care, trebuie să recunosc, mi-a lăsat o impresie bună – om de treabă, moldovean de-al nostru, ce mai 🙂
P.S. Bravo lui Pavel pentru curaj și “succes-uri” în campanie “staff-ului” și susținătorilor. Sunt aproape convins că pe ultimul îl vor obține :D. Voi urmări în continuare să văd cât sunt de lungi picioarele frumoasei și viclenei… doamna prostie 🙂