Sunt unele lucruri pe care trebuie să le vezi, să le miroși, să le pipăi, așa cum altele trebuie trăite și experimentate pe propria piele. Teoria este cât se poate de valabilă pentru cazul democrației și libertății presei americane, la care facem cu toții trimitere foarte des, dar pe care foarte puțini au încercat-o la gust în adevărata ei formă.
De 2 săptămâni mă aflu în Statele Unite ale Americii. Sunt aici la invitația Departamentului de Stat al SUA (Ministerul de Externe) pentru a descoperi și a înțelege ce înseamnă de fapt new-media/presa și democrația în cea mai de amploare formă existentă acum în lume.
Șocat este mult spus, plăcut surprins – poate ar fi prea puțin pentru a descrie societatea americană și conceptul de organizare a acesteia. Probabil, ar fi trebuit să încep cu faptul că legea supremă a SUA, Constituția, conține doar 10 puncte, și, după spusele lor, este cea mai veche din lume. Aceasta nu a fost modificată încă de la adoptarea acesteia în 1787 și servește ca și carte de căpătâi pentru toți – de la omul simplu până la cea mai puternică persoană în stat.
Deși intuiam undeva acest lucru, oricum a fost o surpriză să aflu că primul amendament din această Constituție garantează libertatea omului și o putere enormă de acțiune a presei. La un moment dat, am avut senzația că presa este de fapt cea care dictează dezvoltarea țării și nu Congresul. Ar presupune prea mult timp să vă răpesc pentru a vă povesti despre gândirea americană, sistemul electoral (excepțional în viziunea mea), astfel că voi încerca să schițez mai jos cele mai importante gânduri din această aventură. Altfel nu o pot numi – chiar e o aventură să călătorești în aproape toate extremele SUA și să vezi cât de diferiți sunt de fapt americanii și, totodată, cât de uniți sunt prin impunătoarele memoriale dedicate lui Abraham Lincoln și Thomas Jefferson, înălțate cu mândrie (nu am să mă feresc să spun că trezesc emoții de profundă admirație) chiar în inima Washingtonului.
Lincoln parcă veghează și astăzi SUA și cetățenii ei. “I leave you, hoping that the lamp of liberty will burn in your bosoms until there shall no longer be a doubt that all men are created free and equal.”
1. În accepția cetățenilor americani nu există sintagma “cei care ne guvernează”. Poporul de aici consideră că el conduce federația prin intermediul congresmanilor împuterniciți să-i reprezinte în capitală. Ați sesizat diferența în comparație cu Moldova?
2. Presa are libertate deplină, dar și o putere enormă de a influența deciziile. Nu există niciun impediment ca să-ți deschizi un ziar. Oricine poate să o facă, fără a avea nevoie de vreo autorizație. Doar audiovizualul este reglementat la capitolul distribuire a frecvențelor. În acest moment, în SUA există circa 1400 ziare cotidiene, 1600 de posturi TV și 13 000 posturi de radio, conform spuselor directorului Newseum din Washington. Știți de câte acte ai nevoie ca să înregistrezi o instituție media în Moldova?
3. În SUA nu există lege care ar limita jurnaliștii în acțiune. De-a lungul istoriei, jurnaliștii americani au publicat documente TOP secret ale Congresului fără nicio reținere deși au fost sunați și amenințați să nu o facă. Totodată, aceștia nu s-au reținut să publice date secrete despre poziționarea vaselor și trupelor americane în al doilea război mondial, fapt care deseori a servit inamicului pentru a bombarda armata americană în cele mai puțin așteptate momente. S-ar putea întâmpla oare și la noi așa ceva vreodată?
4. Cu câteva săptămâni în urmă, Obama a declarat că nu mai oferă interviuri pentru FoxNews – unul din posturile TV din SUA cu acoperire națională, dar cu o reputație nu prea bună aici în SUA. În urma declarațiilor, toată presa din țară a refuzat să mai vină la conferințele lui Obama și purtătorului de cuvânt al acestuia. “Dacă nu vin cei de la Foxnews, nu vine absolut niciun jurnalist”, a fost răspunsul unanim din tabăra media. Administrația prezidențială a fost nevoită să renunțe la gândurile anterioare. Nice shot, nu?!
Obama a ieșit din mașină și am mers la o bere. Din păcate se epuizaseră bateriile aparatului foto când am dorit să facem fotografii 🙂
5. Un jurnalist nu va oferi niciodată materiale foto, video poliției sau FBI-ului pentru a ajuta la descoperirea unor crime (oricât de importante nu ar fi). Acest lucru este considerat înjositor în SUA pentru un jurnalist. În concepția oamenilor de media de aici, presa are o cu totul altă îndeletnicire decât de a ajuta poliția. “Organele de forță trebuie să-și găsească singure informațiile oricât de mult nu ar conta acestea în rezolvarea cazului. Noi nu oferim nimic decât ce este publicat pe print, sticlă, plasat pe internet”, spusese un reprezentant al prestigiosului Washington Post la care am fost în vizită. Există și la noi această tendință, dar nu e într-atât de pronunțată;
6. Cca 85 % din mass-media americană aparțin 5 holding-uri media mari din țară. Conturarea acestei situații duce la discuții lungi în societatea mericană; Jurnaliștii de aici nu înțelegeau dorința noastră de a avea cât mai multe investiții în business-ul media din Moldova. Cerul și pământul e acum între țara noastră și cea de peste Atlantic.
7. Americanii sunt nebuni după social-media. Aproape fiecare are un iPhone sau un BlackBerry pentru a fi în permanență conectat la Internet și instrumentele new-media precum twitter sau FaceBook. Ba mai mult, aceștia se află în starea care dezvoltă și lansează alte instrumente, despre care noi nu ne-am gândit că pot exista. Dar, despre asta mai puțin acum, mai multe pe parcurs, în același loc și la aceeași oră – pe UNIMEDIA 😉
8. Nu știu care au fost concluziile primarului capitalei Dorin Chirtoacă după ce a participat în acest program al guvernului SUA în anii trecuți, dar vă dau un sfat: dacă vă sună cineva de la ambasada SUA din Chișinău și vă spune că datorită realizărilor dvs ați fost recomandat să participați în cadrul unui program al Guvernului SUA, încercați să stabiliți un record în viteza de a răspunde… DA! 😉
Ar mai fi multe de spus, și despre Washington, și despre Seattle, și despre Dallas și despre problemele SUA, dar cum timpul înseamnă bani, iar banii înseamnă stres, mă întorc pe dreapta și merg la culcare. De aici, cu gândul la scena națională(așa cum o numesc americanii), simbolul puterii Statelor Unite (alias Clădirea Capitoliului), într-o criză de libertate și emoții pozitive, vă fac cu mâna din fața Curții Supreme de Justiție a SUA – instituție, care spre deosebire de cea a R. Moldova, inspiră întâi de toate RESPECT. Pentru cetățeanul american, și apoi pentru “oficialitățile de celelalte culori”.
Foto: Cristian Jardan
Cu gândul că vom putea într-o bună zi și noi să mergem cu pieptul înainte așa cum o fac americanii, vă urez un început de săptămână pe cât de lucid în gândire, pe atât de corelat în acțiuni.
P.S. …Și aveți grijă la gripă 😉
Oklahoma
9 nov 2009