După 2 săptămâni de hoinăreală pe plaiurile danubiano-pontice, sâmbătă, exact la ora 6.00 dimineaţa m-am trezit în patul meu de acasă… – surprizele vacanţei se perindau uşor în faţa ochilor şi dispăreau grăbit pe geamul luminat de primele raze ale soarelui.
Şi pentru că de luni am să vă umplu capul din nou cu prostii şi aiureli “strategice”, cu permisiunea voastră, însă pe timpul şi banii mei vă invit să citiţi câteva păreri… probabil destul de interesante pentru unii, pierdere de timp pentru alţii.
Vorba aia: pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!
#1. Delta Dunării
Vacanţa am pretrecut-o în Sulina, Delta Dunării, localitate care te ameţeşte cu linişte şi pace, atmosferă plăcută şi grijulie faţă de fiecare vizitator.
În 1856, aici a fost înfiinţată Comisia Europeană a Dunării care urma să aplice principiile stabilite de Congresul de la Viena în privinţa libertăţii navigaţiei pe fluviile internaţionale şi pe Dunăre.
În acea perioadă Sulina a atins perioada de glorie deoarece devenise locul în care îşi petrecea timpul burghezia sec. XIX. Datele statistice arată că peste 30 000 de oameni îşi duceau traiul în acest punct extrem al Uniunii Europene de astăzi.
Acum, e un orăşel cu ~ 4 000 locuitori care tinde să-şi recapete statutul de odinioară şi care încă poate să uimească prin peisaje absolut fermecătoare…
#2. Şcoala de vară
“Comunităţi româneşti şi identitate europeană”, organizat sub înaltul patronaj al preşedintelui României, este evenimentul pentru care am dedicat 10 zile. Deşi am rămas mulţumit de organizare şi structura programului, rămân câteva puncte negre ce ţin de cazare şi aspectul nutriţional.
Şcoala de vară a adus la Sulina peste 100 de români aflaţi înafara graniţelor şi a reuşit în mare parte să-şi atingă obiectivele.
#3. Premiile şcolii de vară
Finalul şcolii de vară a adus participanţilor şi premii care constau în cărţi, aparate foto digitale performate, notebook-uri, în valoare de mii de euro.
Vreau să nuanţez aici volumul mare de cărţi despre istorie şi cultura românilor acordat celor implicaţi. Lipsa cărţilor în limba română s-a dovedit a fi una din principalele probleme care pun bariere tinerilor invitaţi (din afara hotarelor României) în conservarea limbii şi a tradiţiilor româneşti.
#3. Preşedintele şcolii de vară
Ultimile zile au adus şi o campanie electorală. Aceasta a avut drept scop alegerea “Preşedintelui şcolii de vară”, care va avea grijă să intermedieze relaţiile dintre comunităţile româneşti din afara graniţelor şi structurile statului român.
Campania a fost destul de ţepoasă şi a avut în frunte oameni foarte valoroşi.
Într-un final, Ion Buga (tânăr basarabean, 29 ani) a fost încoronat. Unicul lucru care m-a pus pe gânduri este faptul că viitorul preşedinte a insistat pe ideea că în “Basarabia nu există intelectualitate” şi că va “aduce investitori în MD” (fapt ce nu are nimic cu atribuţiile sale). Paradoxal, acesta a primit majoritatea voturilor. (păcat că participanţii au votat orbeşte. Aşa e democraţia 🙂 ).
#4. Tulcea
Valurile Dunării ne-au adus într-una din zile şi în oraşul Tulcea. Ba mai mult – am fost invitaţi chiar în sala de şedinţe a consiliului judeţean. Ce să vă spun – o încăpere mult mai bine echipată decât cea a CMC şi a Parlamentului de la Chişinău luate împreună.
Pe de altă parte oraşul se dezvoltă văzând cu ochii, apar iahturi moderne şi trăsături caracteristice unui port aflat în Uniunea Europeană. În timp ce ne aflam acolo, formaţia Iris făcea repetiţii pentru un concert pe faleză care urma să aibă loc spre seară.
#5. Românii basarabeni
O surpriză neaşteptat de plăcută pentru mine au fost românii basarabeni participanţi la această şcoala de vară. Pe lângă faptul că au luat faţa celorlalţi, şi-au adjudecat şi numeroase premii la concursurile organizate aici. Noaptea se distrau (şi cântau de răsuna Sulina) cum numai ei ştiu să facă, iar ziua reuşeau să se mobilizeze pentru a da tonul unor dezbateri pe alocuri cu mult piper.
Pe de altă parte am reuşit să fac cunoştinţă cu tineri basarabeni care sunt foarte activi în România şi au o cultură generală demnă de invidiat. Tot aici am avut onoarea să-l cunosc pe Tudor Cojocaru – unul din tinerii care a avut curajul să rupă frontispiciul “moldo-francez” de la liceul Gh. Asachi, Vlad Durnea – unul din liderii comunităţii basarabene din România. Toată admiraţia mea pentru cei care se află în permanentă mişcare!
#6. Consilierii lui nea Băsescu
Şocat este mult spus, surprins este prea puţin. Alături de noi, în tabără, s-au aflat şi consilieri ai preşedintelui Traian Băsescu. Am fost dea dreptul plăcut uimit să văd atâţia oameni tineri în apropierea preşedintelui român. Din conversaţiile cu ei am aflat că Administraţia Prezidenţială a lui nea Traian cuprinde cca 200 de persoane. Actualul preşedinte este primul în istoria României care promovează un aparat atât de tânăr (format prin recomandări). “Mă sună acum şi-mi spune că peste 3 ore are nevoie de aia, şi dacă nu-i dai atunci eşti varză” a povestit zâmbind cineva din anturajul lui Băse. “Dl Preşedinte mizează mult pe dinamismul şi cunoştinţele aparatelor electronice (n.r. computer, aparat digital, etc.) ale tinerilor” a mai adăugat persoana. Mai jos îi puteţi vedea pe câţiva din cei care stau în spatele celui mai jucător preşedinte al României.
#7. Traian Băsescu
Tot de la ei am aflat că preşedintele român nu este ca Putin (care nu a scris un mail în viaţa lui). În fiecare zi înşiră zeci de scrisori electronice şi uneori se apucă chiar să comenteze pe forumurile ziarelor on-line. Ăsta da Preşedinte!
Dincolo de toate acestea vă spuneam în postul anterior că am şi schimbat câteva cuvinte cu fostul marinar. “În realitatea este mult mai mic” şuşoteau 2 babe care se înghesuiau să-l vadă pe preşedintele tuturor românilor. Într-adevăr aşa şi este. Este mai scund, cu umerii lăsaţi, extenuat (probabil de lupta politică foarte crâncenă), dar gata să dea o replică pentru a fi în prim plan la prima cotitură.
#8. Bucureşti
În drum spre casă am dat o fugă şi pe la Bucureşti. Aflat într-o continuă dezvoltare, oraşul rămâne a fi destul de poluat şi greoi. Din păcate!
Am cumpărat şi citit ziare, cărţi, nu am putut rezista tentaţiei de a colinda magazinele, de a savura/analiza modul în care se promovează produsele sau evoluează piaţa publicitară…
Înainte de a lua drumul casei…
#9. Din nou… Băsescu!
… am ieşit la o bere cu Victoria – o tânără basarabeancă studentă în România la sociologie. Printre altele mi-a povestit despre colega ei (fană Băsescu), care are un frigider minune. Acesta este acoperit de mesaje pentru preşedintele român. Altfel spus, oaspeţii sunt obligaţi să scrie “Băsescu, te iubesc” sau un oricare alt mesaj care le vine în cap. De la scrisori de dragoste, frigiderul duce în spate o mulţime de fiţuici cu rugăminţi, sfaturi şi dorinţe ale vizitatorilor frigiderului, toate adresate şefului de la Cotroceni.
Vedeţi mai jos o fotografie (realizată cu telefonul mobil).
Berea şi sucul ne-a dat puteri noi şi mi-am zis că o plimbare până-n Grozăveşti n-o să ne prindă rău. Regiunea găzduieşte mai multe campusuri universitare şi după cum urma să aflu – studenţi foarte ingenioşi.
La un moment dat ochii mi s-au încleiat de un anunţ care m-a dat jos!
Ingenios student, nu?!
#10. Concluzia concluziilor
Poporul român are o cultură extrem de bogată pe care uneori nu reuşim să o apreciem la justa valoare.
Îmi amintesc acum o frază rostită de cineva la şcoala de vară: “Dacă îţi pierzi limba şi valorile, atunci din popor devii populaţie”. Deci, dragi prieteni, să avem grijă să nu devenim populaţie!
De cealaltă parte, vacanţa a fost foarte frumoasă şi cu multe amintiri imposibil de uitat. Fiecare mărunţiş a reuşit să-mi încarce bateriile şi dispoziţia de muncă, astfel ca începând de luni să redeschidem dosarele în care se înşiră nenumărate schiţe şi planuri pentru anul de lucru 2008-2009.
Aşadar, pornim din nou motoarele ideilor gustoase şi proiectelor delicioase! 😉
P.S. În meciul de fotbal Basarabia VS Serbia am reuşit un heatrick, iar în final am devenit campioni. Ura 😉