Ultimile 2 week-end-uri le-am dedicat bazinului şi pescuitului. Pentru al 3-a am zis că merităm ceva mai mult, astfel că am tras zăvorul peste internet, am pus lacăt la computerele din birou şi cu cea mai mare plăcere, deşi e urât, am aruncat grijile cotidiene peste balcon. Şi cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg… vacanţa mea o să dureze un pic mai mult decât un sf. de săptămână – aproape 2 săptămâni.
Mi-am făcut bagajele şi am zburat împreună cu Tudor la mare. Şi nu oriunde, dar acolo unde Dunărea se pupă domol cu Marea Neagră – portul Sulina, România.
Am norocul/nenorocul ca fiecare călătorie să fie plină de peripeţii (despre asta, poate într-o altă însemnare). De la Chişinău până la Dunăre am călătorit vreo 20 de ore ;), am fost duşi de nas de taximetrişti (întregul grup), noaptea prin Galaţi am discutat vreo 4 ore (de la 3 la 7 dimineaţa) doar despre politică, în autocar am fost “vecini” cu fiica lui I. Roşca, care a răspuns dorinţei noastre de a face cunoştinţă exact cum răspunde vicepreşedintele parlamentului reporterilor UNIMEDIA, am ajuns să nu dormim 40 de ore (record absolut pentru mine) şi în final ne-am pomenit în locuri pline de nuferi, apă sărată şi orizonturi cu multe nave maritime.
Prima zi a fost marcată de un eveniment special pentru mine – am făcut cunoştinţă cu cel mai mare politician (în opinia mea) al României de la `90 încoace – Traian Băsescu.
Întâlnirea a avut loc la bordul navei prezidenţiale fluviale “Mureş” în “cartierele” Sulinei. În stilul său caracteristic, Băsescu a întors lucrurile pe dos şi de această dată. Deşi toată lumea îl aştepta într-o sală special amenajată pentru discuţii, la venire, acesta a scos toată lumea afară (jurnaliştii de la televiziunile din România au avut mari bătăi de cap cu mutatul camerelor video) să ia o “gură de aer proaspăt”. Adieri de nostalgie l-au cuprins pe preşedintele român în acele momente… evident presa nu i-a dat voie să se bucure nici de acestea.
Am făcut şi o scurtă croazieră cu preşedintele “tuturor românilor” la bordul navei. Este pentru prima dată când m-am aflat pe o “maşinărie” maritimă atât de masivă. Senzaţia e unică atunci când te afli la bordul ei… simţi că eşti stăpânul apelor…
Mai jos vedeţi o fotografie a “Mureş-ului” ancorat în portul Sulina.
Vacanţa în Sulina se aşteaptă a fi foarte interesantă. Cel puţin aşa arată agenda! Aş fi vrut să mă opresc un pic mai mult la personalitatea lui nea Traian şi la istoria Sulinei, dar timpul nu-mi permite. Am să revin într-o altă însemnare în care am să încerc să dau o apreciere mai detaliată a ce am trăit şi am simţit aici.
Până atunci…mă duc să-mi arunc fundul în mare şi pielea la prăjit…
Revin…
