Recent, Republica Moldova a fost vizitată de cunoscutul jurnalist rus Vladimir Pozner. Printre invitaţii unei mese rotunde (unde dl Pozner a fost cap de afiş) am avut fericita ocazie să mă aflu şi eu.
Şedinţa a început cu discursuri şi prezentări plictisitoare ale Ministrului Sănătăţii, rapoarte statistice stângaci formulate, dar care exprimau unele realităţi ale republicii noastre cu privire la starea sănătăţii şi evoluţia/degradarea stării sănătăţii populaţiei băştinaşe.
Printre temele abordate s-a vorbit şi despre publicitatea socială în ţara noastră. Vladimir Pozner a spus lucruri foarte simple, dar şi foarte adevărate. Printre acestea s-a referit la:
Publicitatea socială. Pozner s-a arătat indignat de această “catalogare” şi a făcut o paralelă cu termenul pe care îl utilizează englezii – “Public Service“, care este mult mai indicat pentru utilizare. Nu pot să nu fiu în acelaşi gând cu el. Fonetica cuvântului “social” are legătură cu “vulnerabil”, “dezavantajat”, detalii ce deseori crează o imagine nu tocmai potrivită la pronunţia “publicitate socială”. De ce nu am numi şi noi “Serviciu Public” această ramură a publicităţii. Se referă la publicul larg, un termen mai neutru şi poate mai plăcut.
“Specialişti” în publicitate socială. În cadrul mesei rotunde s-a pus accent şi pe importanţa de a avea specialişti în realizarea publicităţii sociale. Poate greşesc, dar R. Moldova stă prost la acest capitol. Numărul persoanelor care sunt foarte bune în acest domeniu pot fi numărate pe degetele de la o mână.
O soluţie pentru depăşirea acestei lacune ar fi nişte stagii şi training-uri de perfecţionare în ţările din vestul Europei.
Concluzie: Nu ne rămâne decât să dezvoltăm şi acest segment din publicitate. Trebuie să recunoaştem că aici suntem cam în urmă.
