“Sunt zile-n care nu mai merge orice n-aş face eu” sunt câteva cuvinte dintr-o piesă foarte cunoscută, semnată de B.U.G. Mafia. De vreo câteva zile aceste cuvinte sunt aplicabile şi pentru mine. Toate merg invers, pe toate planurile. O fi din cauza sfârşitului primăverii, o fi din cauza căldurii sau poate din cauza mea…nu ştiu.
The foreign dream…
# Fuge lumea din Moldova ca dracul de tămâie. În a doua jumătate a lunii mai foarte mulţi prieteni apropiaţi, mai puţin apropiaţi şi chiar necunoscuţi şi-au luat zborul spre Statele Unite pentru a câştiga bani prin programul Work&Travel. Alţii, urmează să se îndrepte spre est foarte curând. Nu ştiu de ce, dar mă întristează acest lucru.
# În acelaşi timp o prietenă foarte bună care finisează acelaşi liceu pe care l-am absolvit şi eu mi-a spus că 80% din colegii ei se pregătesc să plece la studii peste hotare.
Am senzaţia că guvernarea pierde controlul acestei ţări, iar la finalul anului tineretului nu ne vom trezi decât cu statistici în care vom avea o micşorare a numărului tinerilor care mai sunt în ţară.
Deşi de fiecare dată când sunt întrebat dacă am să plec de ţară spun cu fermitate că locul meu e aici, în astfel de stări, condiţionate de întâmplările din jur, mă întreb dacă mă mint pe mine, sau este doar o încercare la care sunt pus?!
Trist din nou…
The Feelings
# Pe 30 Mai (ultimul sunet), în drum spre birou am decis să trec şi pe la Spiru Haret – liceu în care am petrecut ani foarte frumoşi şi de care m-am despărţit cu mare greu. Ajunsesem acolo atunci când clasele a 12-a dansau valsul – dansat mai frumos decât generaţia noastră, liceenii au aplaudat şi au chiuit pentru ca în finalul acestuia să văd atât fete cât şi băieţi plângând…cu mâinile tremurând… cu ochii pierduţi undeva în mulţime…Am tremurat şi eu văzându-i pe ei.
M-a cuprins o nostalgie după acele vremuri, care nu m-a lăsat nici până acum. Frumoşi ani, frumoase timpuri, pe care să le plăteşti că nu se întorc înapoi.
# Şi pe lângă toate astea, una din străzile Chişinăului a devenit ieri pentru mine the “Boulevard of Broken Dreams”…without knowing even Why.
#Azi, Chişinăul era plin de copii, foarte gălăgioşi, puşi pe şotii şi dornici de a mânca toate dulciurile care le apăreau în cale. Felicitări tuturor celor care mai simt nebunia copilăriei şi gândurile năzbâtioase.
#De mâine trec(em) la programul vară: mult de lucru, atunci când alţii sunt în vacanţă şi când afară soarele îţi topeşte toată pofta de productivitate.
…iar pe 4 iunie, fac tot posibilul să descarc şi eu mii de “wattsi” la stereyoooooo.